Fanfic Blog

Leah pare bizar de nerabdatoare sa inceapa scoala. Spunea ca se bucura ca avem ocazia sa petrecem mai mult timp impreuna. Acum venea replica mea inteligenta:
- Da, si eu ma bucur ca putem petrece mai mult timp impreuna, dar as fi vrut ca timpul asta sa nu fie petrecut la scoala!
Apoi urma mirarea lui Jacob pentru calmul cu care Leah primea aceste replici. Pentru ca, spunea el, inainte n-ai fi putut sa-i dai o intepatura fara sa puna roiul de albine pe tine.
Eu n-o cunoscusem pe Leah asa. Schimbarea ei avusese loc la putin timp dupa “vizita” Volturilor, si inainte de asta eu nu avusesem sansa sa o vad prea des.
Dar Leah de acum… Acum era dulce, nu-i era teama sa se exteriorizeze. Si de asta eram prietene asa bune.
Cumva Leah reusise sa obtina acelasi orar ca al meu. Deci trecuse deja o saptamana de la primele mele indoieli, si acum aveam biologie.
Eu am mers la locul meu de langa Jason, iar Leah a ramas pentru un minut ca o statuie in usa, blocandu-i pe ceilalti elevi. Parand ca si-a revenit, s-a asezat in singura banca ce era complet goala.
Profesorul nu a venit, iar situatia devenea destul de stanjenitoare intre mine si Jason. Niciunul nu vorbea si privirile noastre se intalneau pentru cateva secunde, ne zambeam prosteste si fortat,apoi ne intorceam.
Ca sa pun capat situatiei asteia total aiurea, am decis sa aduc in vorba un subiect despre care el habar nu avea ca eu stiu. Partea noastra vampirica.
- Jason, am inceput eu.
El s-a intors complet spre mine, aproape ca si cum nu era convins ca eu am vorbit.
- Uite, am continuat eu ignorandu-i uimirea. Nu o lungesc, sunt directa. Stiu ce esti.
La inceput nu si-a dat seama de ce vorbeam. Apoi, pe masura ce asimila cuvintele mele, socul incepea sa i se citeasca pe fata.
- Cum ai…? a inceput el sa se balbaie.
- Stai putin, l-am intrerupt eu ca sa-l lamuresc. Lasa-ma sa termin. Si eu sunt jumatate om, jumatate vampir.
Un nou soc, desi mai putin puternic decat cel anterior, i se putea citi pe fata.
- Ce? Adica…
- Ar trebui sa stii povestea mea ca sa intelegi. Dar spunemi-o tu pe a ta mai intai.
Mi-a zambit bland si apoi am putut vedea in ochii sai ca a lasat amintirile sa curga si sa-i inunde fiinta. Puteam vedea ca se pregateau sa vorbeasca amintirile din sufletul lui, nu ratiunea.
- Mama mea… Mama mea a fost o femeie incredibila. Era psiholog. Inca de cand m-am nascut, nu pentru ca mama mea a fost unul, dar mereu am avut un respect aparte pentru psihologi.Pentru felul in care ajuta oamenii sa-si rezolve problemele si cum ia asupra lor sentimentele altora pentru a-i ajuta sa-si gaseasca un drum fara obstacole.. Iar faptul ca mama a fost psiholog m-a facut doar s-o iubesc si mai mult.
Felul in care Jason vorbea despre mama lui imi amintea foarte mult de felul in care tata vorbea despre Esme si -de ce nu?- de felul in care vorbeam eu despre mama: cu imensa dragoste si respect.
- Mama s-a indragostit de un client. Incepusera o poveste de dragoste frumoasa… El era de o frumusete incredibila, avea ochii de un auriu cald, pielea alba ca spuma laptelui si parul blond ca spicul de grau…
Am inteles unde batea. Cel de care se indragostise mama ei era vampir.
- Vad ca ti-ai dat seama ca era vampir. Dar mama n-a stiut niciodata asta. S-au casatorit si la scurt timp, mama a aflat ca era insarcinata. Cand a vazut ce dureri avea si ca inainte sa se implineasca o luna de cand era insarcinata, s-a speriat. Dar instinctul ei de mama n-a dat gres. A spus ca avea un copil mai special, dar totusi era copilul ei. Curand, m-am nascut eu… Si am omorat-o.
Am putut vedea in coltul ochiului lui cum incerca sa-si stapaneasca o lacrima. Insa n-a putut si aceasta a scapat, insa involuntar eu mi-am intins mana si i-am sters-o de pe obraz. El mi-a zambit usor.
- Nu m-am iertat niciodata pentru asta. Dar daca am invatat sa traiesc cu vina, asta a fost pentru ca nu l-am putut ierta pe tata. Nici pe mine nu m-am iertat, dar am invatat sa ma accept. Dar el a parasit-o pe mama, nu i-a spus despre ce era el cu adevarat si nu a facut nimic pentru a incerca sa-i salveze viata. Eu… Eu aproape ca am murit in prima luna. Dar am reusit sa ma descurc singur, vanand asa cum am putut. Si acum, scopul meu in viata e unul clar. Sa ma razbun pe nemernicul care putea sa evite moartea mamei mele.
M-a impresionat sincer. Nici prin cap nu mi-a trecut ca viata lui Jason fusese una atat de grea.
- E randul tau , mi-a spus el zambind.
- Bine, i-am zambit si eu. Mama mea… Era om cand s-a mutat in orasul Forks. Ea l-a cunoscut pe tata si la scurt timp a aflat ca el e vampir. Dar asta n-a oprit-o. Se iubeau prea mult. Problema era ca sangele ei era… foarte ademenitor pentru tata. Dar nici asta n-a fost un impediment. Dragostea lor a trecut prin multe… Poate iti voi povesti candva. Cert e ca s-au casatorit si mama a ramas insarcinata. Tata a incercat s-o convinga sa renunte la mine, dar n`a vrut. Cand m-am nascut eu, ea aproape a murit. Dar atunci…Boom! Vampirizare de urgenta. Acum suntem toti fericiti… O familie mare de vampiri.
Am omis intentionat sa-i spun despre Jacob. N-am inteles de ce.
- Wow, mi-a spus el zambind. Viata ta e tare frumoasa.
- N-ai idee… i-am zambit si eu.
Pana sa-mi dau seama, clopotelul deja sunase. Jason era o companie placuta. Poate reuseam sa stau in preajma lui si fara sa simt ca-l tradez pe Jacob. Poate puteam fi doar prieteni. Dar oare Jacob ar fi fost de acord? Oare s-ar fi simtit prost? Trebuia sa aflu. Jason era o companie placuta si mi-ar fi placut sa fim…amici. Dar Jacob era iubitul meu si viata mea n-ar fi fost nici pe departe frumoasa fara el.
- Jason, am strigat eu fara sa ma gandesc inainte ca el sa iese din clasa.
- Da?
- Ma intrebam…
Bineinteles ca trebuia sa mai am anumite informatii ca sa pun intrebarea la care ma gandeam initial.
- Tu…ce fel de dieta ai?
- Ah, asta… Sunt vegetarian. Dar tu?…
Ce proasta eram! Normal ca trebuia sa-i spun si eu.
- Si eu sunt vegetariana.
- Trebuia sa ma gandesc, a zambit eu. Tatal tau e medic, avand in vedere ca e vampir. Probabil are un autocontrol foarte bun.
- Nici n-ai idee, i-am zambit inapoi. Voiam sa te intreb daca… Vrei sa vii sa vanam dupa ore. N-am vanat de ceva timp si avem sansa sa vorbim si sa povestim mai mult.
S-a gandit pentru o secunda apoi mi-a raspuns afirmativ. Parea ca dezbatea intr-un dialog interior in genul celor care aveau loc in capul meu daca e ceva gresit in asta. Sigur ca nu era nimic gresit! Eu doar trebuia sa… Sa vorbesc cu Jacob.
La inceput voiam sa-l sun, dar apoi am decis sa chiulesc la ultima ora si sa-i spun in fata. Chimie… Perfect. I-am lasat lui Jason un mesaj pe dulap in care precizam unde sa ne intalnim dupa ore si am inceput sa fug prin padure pana acasa.
Cum ma asteptam, acasa nu era decat Jacob.
- Jake, am inceput eu.
- Nessie! Ce faci acasa?
- Uite, Jake, m-am gandit putin si cred ca aveati dreptate si nu am de ce sa-mi fac griji, pot chiar sa ma apropii de el, dar am nevoie sa stiu ca ma aprobi si…
- Stai, Nessie, mai rar, ma ametesti! De cine sa te apropii si in legatura cu ce sa te aprob?
Am oftat si am continuat mai rar, oprindu-ma dupa fiecare cuvant.
- Jake. M-am gandit.Si cred ca aveti dreptate. Nu trebuie sa-mi fac griji in legatura cu Jason. Eu te iubesc pe tine. Dar am aflat. Ca si el e din…specia mea. Jumatate om, jumatate vampir. Am multe de invatat de la el si voiam sa stiu daca te deranjeaza daca ma imprietenesc cu el.
- Sigur ca nu, Nessie, mi-a zambit el. Am incredere in tine.De asta ai venit mai devreme acasa? Sa ma intrebi asta?
- Da, ma duc cu el la vanatoare dupa ore sa vorbim putin si aveam nevoie sa-mi spui asta.
Mi-a sarutat buzele usor, apoi am inceput din nou sa fug prin padure spre locul in care ma intalneam cu Jason. Nu stiam de ce, insa mintea mea a fugit involuntar spre Leah. Imi aminteam cum a ramas blocata la inceputul orei de biologie. Oare ce era cu ea? Nici nu apucasem sa-i mai vorbesc dupa acea ora, mintea mea stateala Jason. Aveam o presimtire rea in legatura cu asta. Simteam ca era gata o lupta de principii si de valori pe care o puteam pierde.