Fanfic Blog

Uneori, un zambet, oricat de calduros te-ai chinui sa-l faci, nu iti poate sterge lacrima rece, de adevar, ce a cazut lin pe al tau obraz, inghetand locul in urma ei, si patrunzand adanc in inima cu ranile deschise, care dor tot mai rau, cu fiecare clipa care trece si fiecare lacrima cursa agale, pe obraz.



Dar, o lacrima , oricat ai incerca sa o tii adanc ingropata in lumina ochilor tai, poate sterge un zambet, chiar daca e bine “ infipt” astfel incat nimeni sa nu-si dea seama, in doar o clipa de neatentie, in care ranile ti se pot deschide brus, fara sa vrei.



Dar, spre binele nostru si al sufletului sau inimii noastre, trebuie sa zambim, chiar daca doare atat de rau, incat simti ca nu mai poti supravietui.

Invata sa invingi lacrima cu un zambet, pentru binele tau, dar si a celor care tin la tine. Pentru ca meriti sa traiesti pentru cei care te iubesc si te apreciaza, decat sa dispari, si sa ii faci si pe ei sa planga, ranindu-te astfel pe tine insuti odata cu durerea lor.”




Capitolul 3 – Vise si amintiri


Rose POV


Stateam cu Emmett si ii priveam pe cei doi. Stiam ca Bella il iubeste pe Edward, cu toate ca ea zice vezi Doamne ca e doar atractie, dar nu m-a lasat vreodata sa ii spun. Vedeam zi de zi sclipirea din ochii lui Edward, cand o vedea pe Bella, chiar si atunci cand se vedeau doar ca sa se certe, dar nu am zis nimic, crezand ca e doar imaginatia mea bogata. Dar acum, cand vad ce vad acum, sarutul lor dulce, care se aprofundeaza si mai mult si dandu-mi seama ca unul langa celalalt sunt ca niste ingeri coborati sa se iubeasca si ca sunt facuti unul pentru celalalt. Destinul ii vrea impreuna, si asa va fi. Sunt sigura!

Nu am vazut-o pe Bella vreodata sarutandu-se asa si nici pe Edward punand iubire intr-un sarut. De fiecare data, cand se saruta cu cineva, vreo idioata din scoala, se spala de gloss-ul ei absolut scarbos si ieftin, si avea o fata de dezgust total. Dar acum nu era asa, pentru nici unul dintre ei. Vedeam iubirea ce o puneau in acel sarut, ce cred ca pentru ei era intru-totul magic.

Pentru o clipa de neatentie de-a mea, am vazut cum Bella dispare, cu lacrimi in ochi, de langa Edward, si merge pe terasa. Nu stiam de ce… defapt stiam… dar nu, nu avea cum!!! Nu si-a amintit la nici un sarut, de scena cu violul, care I s-a intamplat ei, in acea seara blestemata!!!

Dar poate acum, cand avea si ea parte de fericire, dupa viol si mai nou, moartea parintilor, ranile sa I se deschida si amintirile sa ii scapa din catusele mintii si inimii sale, in care a zis ca le-a legat.

Daca e asa, nu o sa stiu ce sa fac. Am mai patit asta, de vreo doua-trei ori, dar atunci stiam ce sa fac. Dar, nu si-a mai amintit de asta de doi ani. Tocmai in seara zilei ei de nastere, a disparut din club si… am gasit-o jos, langa o banca, rezemata cu capul de trunchiul unui copac batran, plina de frunze vestejite si plangand. Imi amintesc perfect cum arata, pentru ca eu am gasit-o si am dus-o acasa. Hainele ei erau rupte, pline de noroi si frunze, la fel si parul ei. Ea plangea in hohote si sughita mereu, spunand incontinuu “ Nu vreau! Nuu, te rog! Nu!” si apoi izbucnea intr-un plans si mai puternic, de fiecare data.

Parintii ei nu stiu despre cele intamplate. Nu a vrut sa le spuna. Cand isi amintea, ma suna si fugeam pe geam, apoi mergeam la ea acasa, incercand sa o linistesc. Si reuseam. Dar nu si-a mai amintit de atata timp… chiar nu are voie la iubire?! Off…

Am gasit-o plangand, pe terasa si fumand la greu, ceea ce ea nu face decat cand revin amintirile. Am mers langa ea si am luat-o usor in brate, iar ea a tresarit, uitandu-se cu ochii rosii de la plans, speriata, la mine. Am mangaiat-o usor pe parul ei moale si frumos parfumat, incercand sa o linistesc. Si functiona! Incet-incet, se linistea, sughiturile fiind mai rare, si tigarea care arsese de una singura, nu mai era. Ramasese doar scrum, si fumul ce ardea, exact ca amintirile ce eu doream din rasputeri sa arda deasemenea. Dar stiam ca nu va fi asa. Inainte ii avea alaturi pe parintii ei si pe mine, chiar daca ei nu stiau despre ce e vorba cand plangea, dar o alinau cum puteau ei mai bine. Acum… nici ei nu mai sunt. Am ramas doar eu … eu… eu si… si Edward! Da! Edward o poate ajuta sa uite tot ce s-a intamplat acum doi ani si sa treaca peste moartea parintilor… dar nu ma va lasa sa ii spun… umm…. Dar nu trebuie sa afle..

Am condus-o in camera lui Edward, care surpriza! Avea aceleasi gusturi ca ea, chiar daca nu i-a vazut niciodata camera si nu ii cunostea prea bine gusturile. Sau cel putin, asa credeam eu… se pare ca m-am inselat. A fost usor uimita, dar fiind prea obosita si indurerata, a adormit cu capul pe perna mare, moale si pufoasa si cu puiutul pufos de perna in brate.

Am vrut sa cobor jos, si am dat de Edward pe scari. Se ducea spre camera lui.

– “Umm… Edward, te superi ca am dus-o pe Bella in camera ta? Doarme… Era prea obosita si indurerata, acum ca parintii ei nu mai sunt si i-au revenit amintirile din sear….” Ups! Am spus cam multee…

Am dat sa cobor scarile mai repede, evitandu-l si sperand sa nu fi auzit nimic din tot ce-am zis. Ok… eram hotarata sa ii spun despre asta dar nu asa, si nu acum!

– “Hey, Rose, despre ce vorbesti?!” a intrebat deodata serios si foarte, foarte trist, dand dovada de durerea sa pentru ca Bella a plecat, lasandu-l singur, fara sa ii spuna nici macar o vorba, pe canapea.

– “Umm… despre nimic. Sa nu o trezesti! Pa!!” am spus si am zbughit-o jos, lasandu-l pe el sa se duca la Bella, in camera lui.

Jos era un Emmett cat se poate de confuz. Puteai vedea asta pe fata lui si pe degetele lui care fluturau prin aer, cert ca vroia sa inteleaga ce anume s-a intamplat. Saracu’ meu iubit! Ursuletul meu prostut de ciocolata! Ma uitam la el si zambeam, mai exact chicoteam, aproape sa izbucnesc in ras. Aproape! Dar, si-a intors capul si m-a vazut, batand cu mana pe canapea, sa vin langa el.

– “ Hey, babe… Ce e cu porumbeii?? Nu mai pricep absolu nimic. Nothing. Nada. N… nu mai stiu alta limba…” a spus si a zambit, ca un copil nevinovat.

– “ Eu una nu credeam ca stii alta limba in afara de romana…” am spus si am schitat un zambet, de copil inocent… ingeras! Atunci am vazut un lucru nelipsit de la Emmett vreodata! Mi-a scos limba, exact ca un copil de doi ani. Am inceput sa radem amandoi.


Edward POV


Am plecat de langa Emmett ca deja ma acrea cu glumele lui nesarate si cred ca aveam sa innebunesc daca mai stateam o clipa langa el. Am suit cateva drepte, si am dat peste Rose. Venea din camera mea?! Oare ce-a facut acolo?

– “Umm… Edward, te superi ca am dus-o pe Bella in camera ta? Doarme… Era prea obosita si indurerata, acum ca parintii ei nu mai sunt si i-au revenit amintirile din sear….” Si apoi a tacut brusc. Cum adica amintiri???

– “Hey, Rose, despre ce vorbesti?!” am intrebat serios si speriat deasemenea. Ce amintiri pot fi acelea daca au facut-o sa plece de langa mine?!

– “Umm… despre nimic. Sa nu o trezesti! Pa!!” a spus si a zbughit-o jos. Oare ce a vrut sa spuna???

Am intrat in camera mea si am vazut-o pe Bella. Dormea la mine in pat, cu capul pe perna pe care dorm eu de obicei, nu pe cealalta, si cu puitul meu de perne in brate. Parul ei de culoarea mahonului era ravasit pe perne, raspandin aroma ei peste tot in camera mea. Respira regulat, ceea ce inseamna ca ea chiar a adormit.



M-am dus langa ea pe pat si am luat mana ei punand-o usor peste ea, apoi m-am bagat sub paturica cu care era imbracata, luand-o in brate. I-am luat mana in mana mea si am inhalat lacom aroma ei de frezii. Ma innebunea complet. Nu m-am putut dezlipi de ea nici o clipa.

Am adormit intr-un final, cu ea in brate. Stiu ca ea e Bella Swan, adica inamica mea No. 1 si ca imi va da o palma de toata frumusetea cand se va trezi, dar o iubesc si nu imi pasa. “ Dar mie da!!!” a tipat a naibii constiinta care nu intarzie sa apara. “ Auzi mah, i-a culca-te si tu si lasa-ma sa dorm.” Am tipat in gandul meu. “ Si daca nu vreau?!” a zis ingamfata. “ Hey, tu esti proasta?! Esti constiinta mea si pot sa te inchid in capsorul meu tampit una-doua. Duh!!” am zis si un zambet mi se forma in gand. Cum suna… ha ha!

Spre uimirea mea, a tacut si asa am putut adormi complet. Visele frumoase nu au incetat sa apara.

“Eram cu Bella in poienita din padure, pe care doar eu o stiu. Mergeam tinandu-ne de mana si uneori imi mai dadea si un pupic mic si dulce. Ne-am asezat jos pe iarba si soarele nu a incetat sa apara. Erau zori de zi. Ne-am uitat la florile ce sclipeau de la soare, avand roua pe ele. Dar cand m-am intors, Bella nu mai era. Am vazut ceva ce fugea rapid si stralucea precum diamantele. Putea fi de la un geam, dar eram intr-o poiana ce naiba?! Si Bella unde e?Nu putea fugi de langa mine asa repede, si fara sa o simt. Dar ce a fost cu stralucirea aia?

Am auzit un marait si cand m-am intors…”

M-am trezit speriat. Ce a fost cu visul asta? Si unde plecase Bella? “ La plimbare!” Iar a venit si asta hopa-Mitica?! “ Mah, tu mai taci ca esti proasta rau. Ce constiinta mai am si eu. Saraca de tine! Ai nevoie de un control la cap!” am spus zambaret. “ Pai draga, gandeste un pic! Eu sunt in mintea ta- mintea ta in capul tau- capul e al tau! Acum, cine are nevoie de un control?!” a spus si a inceput sa rada ironic. Mda, macar acum are si ea dreptate. “ Mereu am!!!” mda, bine ,pa!

Tot nu intelegeam ce se intampla in visul ala. Parca eram fericiti si ne uitam la roua de pe flori. De ce Bella a disparut tocmai cand soarele a aparut si nu inainte? Si acum, sincer, cum a ajuns asa repede? Si ce e cu sclipirea aia? Nu erau geamuri prin preajma… Si acel marait??!!! Hmm….

Am deschis ochii, vazand ca Bella ma privea si puteam citi dragoste in privirea ei. Dar apoi, sclipirea din ochii ei ciocolatii a plecat, si tristetea i-a invadat privirea, lasand sa cada doua lacrimi din colturile ochilor ei superbi. S-a ridicat usor, si a plecat de langa mine. Brusc, s-a intors si mi-a spus:

- “Edward, iti multumesc pentru acel sarut. Nu stiu daca Rose ti-a zis ceva sau nu, dar pentru mine a fost ceva magic. Nu stiu daca tu ai simtit la fel… Doar te saruti cu 600 de libidinoase pe zi…” a spus si in glasul ei predomina tristetea.. si era o urma de dezgust.

– “Bella, nu trage concluzii fara sa stii macar ce gandesc. Nu stiu de ce te comporti asa, dar…” am spus dar mi-a taiat-o scurt.

– “Tu nu stii nimic Edward. Nimic!” a spus si s-a enervat.

Inainte sa plece, am soptit :

“Bella, te iubesc…” s-a intors si mi-a spus, tot in soapta:

“Tu nu stii sa iubesti!” am ramas cu gura cascata, asteptand sa intre musca sau sa-mi cada tavanu’ in cap. Dar nu s-a intamplat nimic. Si tot nu pot sa imi dau seama ce a patit in seara de care a zis Rose. Defapt, despre care s-a scapat…

Si ce a fost cu visul ala???!!! Oare Bella a plecat stralucind?