Fanfic Blog

Sunt Isabella Marie Swan, dar imi place sa mi se spuna Bella. Sunt o tipa ciudata si foarte populara la liceu, cat si in viata de zi cu zi. Am 17 ani si sunt in clasa a XI-a C. Locuiesc in Forks, cel mai ploios oras… bleah.

Alta dimineata monotona si ploioasa… Ugh… alta zi de liceu plictisitoare, insuportabila si mai ales, enervata, bineinteles din cauza lui Cullen si a familiei lui fitoasa. Singura cu care ma inteleg dintre ei este Rose. Ea este cea mai buna prietena a mea, desigur, pe ascuns, pentru ca daca ar afla fratii ei, nu ar mai vorbi cu ea niciodata. De aceea ne vedem noaptea. S-a obisnuit sa sara pe fereastra ca sa intre la mine in camera, asa nimeni nu va afla de existenta prieteniei noastre, si nimeni nu va avea de suferit. ,,Inceteaza odata cu bolboroseala despre Cullen si scoala-te din pat! AZI! “ urla constiinta mea, mereu cicalitoare.

M-am ridicat lenesa din pat, si am pasit usor pe scari, evitand sa ma mai impiedic, asa cum fac de obicei… E o adevarata pasiune pentru mine sa ma impiedic cat se poate de des. ,,Cat esti de sarcastica azi!” ma stresa constiinta mea tampita. De ce s-o fi trezit asa de dimineata?! ,,Ah, simplu draga mea Bella. Doar fac parte din mintea ta, ce naiba!!!” mdeah… ce idioata poate fi si constiinta mea. Normal ca stiam asta… adica, faceam si eu pe proasta. ,,Mda… si vrei sa te cred pe cuvant nu???” Sincer, nu ma intereseaza parerea ta deloc-draga-mea constiinta, asta ca… mai taci!

Am asteptat cateva clipe sa vad daca mai aud vocea aia stresanta si… surpriza! A tacut… Asta da minune, nu gluma. Mi-am continuat drumul pana in bucatarie, unde tata imi lasase un bilet in care scria : ,, Bells, imi pare rau dar a trebuit sa plec mai devreme la servici. Te rog, ia bani si mergi si fa cumparaturile. Tata”… mda, ca de obicei. Am pus biletelul la loc si am mers sa imi pregatesc micul dejun. Am facut felii fructele si le-am amestecat, obtinand o gustoasa salata de fructe. Miami! Preferata mea.

Dupa ce am mancat, am luat bani si mi-am facut ghiozdanul,am facut dus, apoi am stat o ora sa imi aleg hainele care, erau mereu la moda. Cu toate ca imi faceam mereu temele si aveam numai numai note de 10, eram mereu in pas cu moda si ma imbracam cat de extravagant si sexy puteam, pentru tinuta scolii… mda, de parca s-ar imbraca cineva in uniforma. Vezi sa nu. Dupa o lunga incercare, m-am hotarat cu ce sa ma imbrac. Am ales o rochita scurta, neagra, niste pantofi cu toc de aproximativ 5 cm, un set de trei bratari din argint pe care le ador si poseta mea favorita, deasemenea neagra. M-am machiat cu un negru inchis pe pleoape, iar mai sus cu un gri deschis. M-am dat cu rimel, parul l-am ravasit ca de obicei, apoi m-am dat cu parfumul meu preferat, cu aroma de citrice.

Acum, urma confruntarea cu idiotul de Cullen. Ihh…ce ma enerveza! De ce el si familia lui trebuie sa fie la fel de populari ca mine??? Nu ajunge sa fiu doar eu??? Si mai sunt si complet insuportabili, iar eu sunt mereu in competitie cu el. Si prin ,,competitie” ma refer la farse sau tot felul de insulte.

Intr-un final, m-am urcat in masina mea trasnet, de culoare verde – culoarea mea preferata. Nu ma mai satur de masinuta mea. Este un Aston Martin, de ultima moda. Imi iubesc masinuta, dar asta nu inseamna ca sunt… aaa… ,,masinofila” nu??? ,,Masinofila????Ce cuvant inexistent mai e si asta? Esti… culmea. Ce idioata! Ha ha ha ha!!!” radea constiinta mea. Ihh, iar a aparut. Sper sa taca din gura aia bogata care o are. Ce, nu mai are voie omu’ sa inventeze cuvinte????
Am ajuns la scoala in 3 minute, pentru ca, conduceam ca o nebuna cu 210 km/h. Imi place adrenalina si, cand conduc cu viteza, uit de tot si ma simt libera ca pasarea cerului. ,,Vrei sa zici ca cioara cerului! Ha ha ha! Mor de ras! “ Ohh… iar ai aparut? Mai taci naibii din moara aia stricata ce o ai drept gura. Si, pentru a doua oara, am ramas iar uimita. A tacut. Iupiiii!!!

Imediat ce am coborat, am dat cu ochii de Cullen. Era, ca de obicei, langa Volvo-ul lui argintiu. Langa el erau masina lui Rose, un Alfa Romeo rosu si Porsche-ul galben al papusii Barbie de Alice. Am coborat usor, vantul fluturandu-mi parul in toate partile, facandu-ma sa arat ca o vedeta din filme. Am trecut usor pe langa Cullen, zambindu-I subtil, stiind ca asta il va da pe spate. Dar atunci a inceput sa comenteze imbecila de Alice.
- Ooo… i-a uitati cine e aici. Tampita de Swan. Ce draga, ti-a taiat popa limba???

- Defapt… daca imi amintesc bine, erai sa-l omori pe popa chiar tu. Dar ce sa-I faci. Daca saracul de el te-a ascultat spovedindu-te, logic ca mai avea putin si facea stop cardiac… toti Culleni au inceput sa rada, dar s-au oprit cand au vazut privirea plina de venin a lui Alice.

- Pacat pentru tine Bella. Tocmai mi-am dat seama ca pe tine mama ta te-a scapat in cap la maternitate… si au inceput toti sa rada.

- Hey, idioato, nu te mai lega de mama sau te trezesti cheala intr-una din zile!

- Da da! Cum sa nu impiedicato.

Am plecat, lasand-o pe Alice cu vorba in gura. Am uitat sa mentionez ceva: Alice, Emmet si Edward Cullen nu sunt rude cu Rose si cu Jasper. Cei 2 sunt fratii Hale, dar locuiesc in casa Cullenilor, deoarece parintii lor sunt foarte buni prieteni, si cum parintii lui Rose calatoresc mereu, au decis sa locuiasca, cu familia Cullen. Si am uitat sa mentionez si ca parintii mei, Renee si Charlie, se inteleg extraordinar de bine cu parintii celor mai mari dusmani ai mei. Chiar comunica, destul de des, cu Carlisle si Esme Cullen, care sunt niste persoane minunate, pacat de ei, la ce copii au… si deaseamenea, cu Angela si Victor Hale, la fel de minunati, dar singurul lor copil perfect fiind Rose, dupa parerea mea, spre deosebire de nesimtitul de Jasper.

Am mers spre dulapul meu si mi-am luat cartile pentru urmatoarea ora. Aveam biologie… si stateam in banca cu, nimeni altul decat Edward Anthony Masen Cullen, mai scurt, Cullen. Niciodata nu ii spun pe nume, pentru ca asta ar insemna sa il cunosc foarte bine, ceea ce deja o fac, datorita lui Rose care imi spune tot despre fiecare in parte, dar bineinteles, el nu stie. Cand am aflat acele lucruri pe care doar familia lui le stie, am ramas socata. Nu mi-am putut reveni timp de 10 minute, timp in care Rose ma striga ca o disperata,in timp ce radea in hohote. Am aflat ca el canta la pian, ca acasa era un tip foarte sensibil si politicos, ca isi iubea mult fratii si ca,spre surprinderea mea maxima, nu avea iubita. Rose mi-a zis ca el o sa fie cu cineva doar atunci cand se va indragosti de cineva cu adevarat, asta insemnand ca sta cu fufele alea doar de placere. Pe multe dintre ele le refuza, de aceea uneori am crezut ca e gay, dar apoi l-am vazut cu parasuta de Jessica.

Brusc, m-am intristat amintindu-mi sarutul pasional de pe hol, dintre el si Jessica. Si parea sa ii faca atata placere… Nici nu stiu de ce ma stresez atat de mult in privinta lui. Nu stiu de ce ma trec fiori cand e aproape de mine, cand ii simt respiratia pe fata mea, cand ma atinge chiar si atunci cand o face ca sa ma smuceasca. Nu stiu de ce simpla lui prezenta imi da o stare de nervozitate si uneori, frisoane. De ce il visez, de ce ma simt atat de bine in preajma lui, chiar daca e doar cand ne certam? Brusc, constiinta mea a revenit. Surpriza!!! ,,Stiu eu de ce! Pentru ca iti place de el! Si incet-incet, chiar te indragostesti de el! B+E=Love! Ce imi place cand iti stiu secretele- doar sunt in mintea ta!” … Cu ce constiinta ciudata m-am procopsit. Ce fericire pe ea ca imi stie secretele! Ha ha ha! Nu ma face sa rad, doar e mintea mea. Ce ghinion pe mine. ,,Heeeeey!!!” Ohh, mai taci odata si lasa-ma-n durerea mea in pace.

Nu,nu si iar nu. Nu e posibil ca eu sa ma indragostesc de pacostea de Cullen. E doar simpla atractie, pentru ca e cea mai frumoasa si minunata persoana din galaxie. Pana acum puteam sa spun doar ca e sexy, dar acum, can dii stiu unele secrete, mi se pare frumos si pe dinauntru, si pe dinafara. Si este o persoana minunata. Asculta muzica buna, stie cum sa se imbrace, isi iubeste fratii si acasa e politicos. Cred ca nu e doar simpla atractie totusi. Nu cred ca doar il plac… mmm… poate chiar incep sa ma indragostesc de el, exact asa cum a spus constiinta mea, acum mai putin nebuna decat de obicei.

STOP!STOP!STOP! Ce mama naibii tocmai am zis??? Doamne, m-am molipsit de prostia lui Emmett, doar pentru ca am trecut pe langa el. Puff… ce tampenie. Nu m-as indragosti de Edward…pardon, Cullen… nici pentru ochii lui verzi.Mdaaaaahhh…ochii lui verzi. Si eu ii am verzi dar el… ochii lui verzi…

Ohhh… iar incep??!! Daaar… macar daca tot am inceput, sa continui monologul meu despre ochii lui verzi. Ahhh… sunt mai verzi decat smaraldul, mult mai profunzi si mai greu de descifrat. Sunt doua oceane verzi, in care te poti adanci tot mai mult, si mai mult, pana cand te pierzi intru totul in interiorul lor limpede, si totusi furtunos, involburat. Ochii lui sunt cel mai greu de descifrat. De exemplu, eu pot descifra orice persoana doar dupa privire. Dar la el… nimic clar. Nu inteleg ce se petrece cu mine. Cand ma uit in ochii lui, rareori reusesc sa deslusesc ceva, oricat de putin ar fi, o farama de sentiment, dar si pe aceea o pot observa cu greu. Cand ma priveste fix, parca o vraja ma cuprinde. Ochii lui sunt fermecatori, mereu devin melancolica atunci cand ii privesc.

Dar gata cu discursul meu emotiv. Trebuie sa ajung la ora. Nu pot pierde ora in care stau tocmai langa el. Ahhh… ce proasta pot fi. Imi fac rau singura dar… cum e vorba aia…hmmm…aahaa gata! Orice rau spre bine. ,,Off draga, te-ai facut si filosoafa acum!” Tu mai taci!

Dar cand sa intru in clasa il vad pe Edward. Era trist…am reusit intr-un final sa citesc asta in ochii lui…cu toate ce era destul de evident..in fine.Nu apuc sa il intreb ce s-a intamplat ca, el imi spune:

- Bella….imi pare rau!

- Pentru ce iti pare rau??Mai ales daca e legat de mine…???

- Pentru… aaa…vin-o cu mine pana la noi acasa si vei vedea…. Chiar imi pare rau, sincer.

- Inceteaza odata sa zici ,, Imi pare rau!” bla bla si zi naibii odata despre ce tot bodogani acolo!!!! am tipat exasperata ca nu imi zicea ce are… ce dracu’ a mai patit si asta??

- Nu sunt eu persoana potrivita sa iti spuna… Carlisle o va face. Acum vin-o cu mine la noi acasa!

- Ce?!?!?! Nici moarta nu calc la tine in casa! Nu vreau sa ajung mancare pentru pesti… am spus total ironica.

- O sa vii fie ca vrei fie ca nu!

- Mdeah… de parca ai cum sa ma obligi… aveam impulsul sa scot limba la el si sa strig ,,sac-sac” dar m-am abtinut…

Nu apuc sa mai zic ceva ca simt doua brate catifelate care ma iau pe sus tinandu-ma cu capul in jos si picioarele in sus… abia dupa cateva secunde mi-am dat seama…

- Cullen, daca in momentul asta nu ma dai jos te ia mama dracu’ una-doua!!!

- Tine asta pana mai tarziu, cand ajungem…

- Du-te tare!

- Bella… daca nu taci iti dau drumul si cazi in cap… a spus afisand un zambet de ingeras care ma ametea… dar mi-am revenit imediat, spunandu-I :

- Ohh, nu !asta nu vei face! Nu o sa mi se strice mie coafura din vina unui dobitoc cu diploma ca tine!

- Mai taci, doamna-miss-popularitate!

- Daca nu ma lasi jos te omor si nu glumesc Cullen… i-am spus amenintandu-l serios de data asta, stiind ca el stie ca sunt in stare de asta…pe naiba, criminala nu voi fi… doar batausa… un mic ingeras bataus… o nimica-toata…

- Mda… o sa fii surprinsa sa aflii ca nu sunt eu mortul….. a bolmojit el incat nici nu am inteles ce a zis, dar am observat in tonul lui tristete si … mila?!

Mi-a luat o clipa sa descifrez si… mi-am dat seama ca cineva murise… si ce legatura avea asta cu mine??? Pentru Dumnezeu, ce naiba se intampla? Vreau sa aflu ce se intampla pana nu innebunesc!!!

- Am ajuns… a spus vocea aceea catifelata pe care o ador…