Fanfic Blog

Autor:
O zi ploioasa.In gradina din spate,pe un leagan se afla un inger cu aripi taiate,parasit de vise si speranta,in locul acestoara avand tristete,ura.Inima-i sparta,sparta in mii de bucatele pe care nimeni nu a reusit sa le stranga,cu mintea pierduta printre amintirile din prima viata ;clipe frumoase si clipe triste,iar unele durerose.Cat ar fi vrut sa le dea uitarii,sa le incuie intr-un cufar si sa arunce cheia !Dar nu,aceste clipe continuie sa ramana,in capul ei rasunad mereu un glas catifelat : ‘’Nu esti potrivita pentru mine !’’
-De ce ploaie nu poate sa ia cu ea si amintirile mele ?De ce nu poate sa stearga tristetea din inimea mea ?Oare inima mea va fi din nou intreaga ?Nu,nici o data nu se va intampla asta !Fiindca o data cu ultima bataie a inimii a diparut si speranta si visele !Mereu isi spunea aceste lucruri un inger fara speranta,nestiind ca aripile ii vor creste incetul cu incetul.Nestiind ca va veni clipa cand o va lua de la capat.Nestiind ca va putea spera si visa din nou.Nestiind ca cineva ii va stange bucatile de inima si i le va lipi,facandu-i inima intreaga asa cu era.
Ploaia s-a oprint,iar ingerul a plecat.Unde a plecat ?A plecat pe caile destinului,nestiind ca la capatul drumului o va astepta iubirea,visele,sperentele si fericirea!

Bella:
Alergam.Alergam incercand sa scap de amintiri,dar stiu ca atunci cand ma voi opri ele vor reveni.
In fata mea incepea sa se dechida o poienita.Am incetinit,mergand la pas uman.Totul era multicolor.In mijlocul poenitei se afla un cineva,stand pe un bustean,cu capul plecat.Parca astepta ceva sau pe cineva.
-Credeam ca nu o sa vii !Dar m-am inselat.mi s-a adresat acel cineva,in voce cunoscandu-i-se bucuria.E teritoriu neutru.Nu-ti fa griji!
-Buna!Creadeam ca te-am pierdut!Ma bucur mult sa aflu ce inca mai esti bunul meu prieten,chiar daca e impotriva tratatului.i-am spus,schitand un mic zambet.
-Un varcolac si un vampir !Imi pare asa de rau Bells ca n-am putut sa te protejez.Daca aveam mai multa grija…
Nu l-am lasat sa continui.L-am prins intro imbratisare,incercand sa arunc amaraciune si regretul din suflet.Nu-i vina lui.El mia raspuns la imbratisare.Simteam ca pot sa am incredere in il,la fel ca inainte.
-Mi-a fost dor de asta !a spus varcolacul,cu emotie in glas,in timp ce ne ajezam pe bustean.
-Si mie!Ce-ai facut in tot acest timp?
-Sper ca ma poti ierta Bella?E numai vina mea!Nu mi-am respectat promisiunea.imi spuse in timp ce doua lacrimi se se scurgeam pe obraji.
-Ai dreptate!Ai promis ca nu o sa ma ranesti,ca o sa ramai alaturi de mine,dar te-am iertat de mult.i-am spus stergandu-i lacrimile.Ce spui sa stam de vorba la o cafea?Banuiesc ca ti-e foame.Masina mea e la intrarea in padure.
-Mi-ar face placere.Sa mergem!
Drumul spere Port Angels a fost scurt si tacut.Am oprit in vata unui restaurant.
-Si ce-ai mai facut in tot acest timp?
-Ne comportam ca doi straini!Jacob mi-e dor de noi.Cum eram inainte.Nu trebuie sa lasam aceste diferente sa ne schimbe.
-Ai dreptate Bella.Chiar daca a trecut atata timp eu tot te iubesc!
Hmm…Jacob a ramas la fel.Mi-a fost asa dor de el!Cand ma pregateam sa-i spun tot ce s-au intamplat in toti acesti ani,a inceput sa-mi sune telefonul!
-Da Teresa!?
-Unde esti?a intrebat ingrijorata.Vin-o repede acasa.E ceva important!
-Sunt in Port Angels.Ce s-a intamplat?
-Vin-o acasa!Pa…
Ce s-a intamplat?De ce era asa ingrijorata Teresa?
-Jacob trebuie sa plec!Ne mai vedem…Scuze!l-am pupat pe obraz si am plecat.In treizeci de minute am ajuns in fata casei.Acolo ma astepta Andrada.Parea trista,ingrijorata.
-Te rog sa fii calma.imi spuse,schitand un mic zambet.
Am deschis usa,iar in fata mea se afla el…
-TU!!!Nu e locul potrivit sa vorbim.Urmeaza-ma!i-am spus,intorcandu-ma si am inceput sa alerg spre padure.Simteam cum ma urmeaza.A venit timpul dezvaluirilor!
___________________________________________________