Fanfic Blog

Jake era acasa si ma astepta in camera de zi. Rose privea la televizor, Jasper si Emmett aveau o mica “dezbatere”, dar nu stiam despre ce caci aveam prea multe pe cap acum, iar mama, Alice si Esme erau in fata calculatorului. Am presupus ca “bunicul” (mi se parea ciudat sa-l numesc pe Carlisle bunic) era in birou si lucra.
Inca nu intrebase nimeni pentru ca inca nu cunosteam pe nimeni, dar ne stabilisem deja o mica poveste. Perechile noastre, ale copiilor adoptivi ale domnului si doamnei Cullen, locuiau cu noi caci parintii nostri ii apreciau mult si aveau multa incredere. Primii care aveau sa se “casatoreasca” -din nou- erau Rose si Emmett, peste vreo 3-4 ani.
- In sfarsit! a strigat Rosalie cand m-a vazut. Cainele tau incepuse sa devina nervos.
Desi stiam ca era inevitabil, speram ca aceasta clipa sa nu vina.
Calmeaza-te, Renesmee, incearca sa nu te mai gandesti la asta, cel putin cat il atingi.
- Nessie, iubito, in sfarsit! a strigat Jake si a alergat spre mine sa ma imbratiseze.
In bratele lui, in acea imbratisare fierbinte, desi eram la fel de calda ca el, am uitat de toti Jason-ii din lume. Eram doar eu si el.
Atunci a intervenit mama.
- Nessie, Jake!
Strica-chef!
- Nu vreti sa mancati?
Poate ar fi fost o cale buna sa scap putin si sa vorbesc cu Jacob. Mai ales ca tata imi arunca niste ocheade sugestive.
-Nu, mama, am raspuns eu. Sunt cam insetata asa ca merg sa vanez. Jake, vii si tu?
- Sigur.
L-am convins pe Jake sa ramana in forma umana pana ajungeam aproape de prada, asa ca am inceput sa mergem la pas, desi aveam o pofta nebuna sa fug si sa simt cum merg spre inainte, lasand tot in urma.
- Cum a fost prima zi de scoala? m-a intrebat Jake.
- Bine…cred.
Speram ca tonul meu sa-l convinga de faptul ca avusesem ceva probleme.
- Stiu, stiu, nu e tocmai bine la liceu. Dar nu trebuie sa-ti faci griji.
Intelegea total gresit. Asta era prima(probabil si ultima) data cand imi parea rau ca ma plansesem de liceu.
- Nu e vorba numai de asta. Am niste… probleme.
Imi era foarte greu sa recunosc asta. In decursul celor 7 ani ai mei recent impliniti (ziua in care ma oprisem din crescut, din schimbare) avusesem destule probleme. Unele mai mici, altele mai mari, dar nimeni nu stiuse niciodata de ele. Mereu imi rezolvasem problemele singura si devenisem fiica perfecta, care in ochii celorlalti nu are niciodata probleme.
- Probleme? Tu? Wow!
Mda, nici Jacob nu era mai presus. Nici el nu credea ca eu pot avea probleme.
- Da, greu de crezut, am murmurat eu.
Am decis sa incerc pe alta cale. Ceva mai pe ocolite.
- Jake… Cand ai fost indragostit de mama… sau chiar de cand m-am nascut eu si ai simtit ca sunt sufletul tau pereche… Te-ai uitat vreodata la alta fata? Sau ai simtit nevoie s-o faci in primii doi ani cat eu eram inca un copil?
- Incerci sa ma prinzi cu mata in sac? m-a tachinat el.
- Jake, vorbesc serios.
- Uite, Nessie, o sa-ti spun ceva. Mama ta era insarcinata si erau cam ultimele zile inainte sa te nasti tu. Atunci Edward a reusit sa-ti auda gandurile si am simtit ca devenea un colaborator al tau ca s-o ucideti pe Bella.
El a vazut tristetea din ochii mei. Eu aflasem toata povestea. Stiam ca aproape o omorasem pe mama si ma simteam vinovata. Vinovata pentru tot, pentru durerea ei fizica in timpul sarcinii, de durerea interioara a celorlalti vazand-o suferind si chinuindu-se.
- Nessie, daca iti spun asta nu o facca sa te simti vinovata, mi-a spus Jake. Asteapta! Atunci am simtit nevoia sa evadez. Am condus cu mare viteza si am ajuns intr-un parc. Atunci am incercat sa-mi gasesc sufletul pereche in fiecare fata pe care o vedeam, una din ele chiar mi-a vorbit. Imi amintesc si acum numele ei. Lizzie.
Era incredibil.Eu voiam sa-i marturisesc indoielile mele si tot eu ma simteam geloasa ca tinuse minte numele unei fete de care voia sa se indragosteasca si nu putuse.
- Toate fetele pe care le-am vazut le comparam cu ea. Atunci am stiut ca era imposibil sa fac ceva. Am decis sa renunt si sa…te ucid (am vazut cu cata durere isi amintea acum acele clipe si sentimente) de indata ce aveai sa te nasti.
Ne-am oprit, si-a intors privirea spre mine si m-a privit cu multa caldura si dragoste. In ochii lui m-am putut vedea pe mine in prima ora de viata.
- Atunci te-am vazut pe tine. Fetisoara ta, ochii tai ciocolatii exactca ai Bellei cand era umana. Zambetul tau… Carlisle crede ca faptul ca m-am indragostit de Bella a fost ca o…punte pentru a ajunge la adevaratul meu suflet pereche.
Atunci mi-a prins fata bland si mi-a sarutat buzele intai lent, usor si dulce, dar ca de obicei a devenit un sarut violent si pasional care parea sa nu se mai termine. Insa s-a terminat si am ramas amandoi dorindu-ne mai mult, ca de obicei.
- Dar de ce ai adus in discutie subiectul asta? m-a intrebat el.
In sfarsit s-a prins. Grozav! Exact cand ma transformasem din nou intr-o lasa.
- Jake…am inceput eu. Vreau sa stii ca te iubesc mai mult decat orice pe lume.Nu concep viata fara tine. Dar…
Imi era foarte greu. Stiam ca orice cuvant al meu avea sa-l raneasca mai mult decat l-ar fi ranit vreodata sa locuiasca intr-o casa plina de vampiri, despartit de haita lui.
- Dar sunt om, Jake… Ma rog, pe jumatate, dar totusi sunt om. Sunt o nemernica pentru asta, dar vreau sa stii. Azi am avut niste indoieli. Colegul meu de banca e un baiat foarte chipes, nu ca asta ar conta, e politicos, istet, desi nu ma intereseaza, tata mi-a spus ca e si el jumatate om, jumatate vampir…
Am facut o scurta pauza pentru a respira.
- Am avut mari indoieli dar cred ca… ar fi mai bine sa-ti arat.
I-am pus mainile pe fata, deruland in mintea mea intreaga ora de biologie. In tot acest timp, fata lui era… Nici nu stiu daca indiferenta e termenul potrivit. De parca i se spunea ca avea sa ploua sau sa fie soare.
Ma asteptam sa fie furios, iar daca nu furios, macar ranit, apoi sa ma simt eu ingrozitor pentru ca-l ranisem, pentru ca meritam.
Insa nu s-a intamplat nici pe departe vreun lucur la care eu ma asteptam. M-a luat in brate si m-a sarutat cu atat dragoste incat am crezut ca aveam sa lesin. Nu ma sarutase niciodata asa. Nu ma deranja deloc sarutul acela, dar deruta a invins. M-am desprins si l-am privit confuza. El a zambit la mirarea mea.
Eu iti spun ca am avut indoieli privind relatia noastra si tu te bucuri? i-am spus eu prin darul meu.
A ras din nou.
- Nessie, toata lumea are indoieli. Eu nu am avut niciodta pentru ca e o chestie de lupi sa ii ramai “credincios” persoanei iubite toata viata. Dar ai spus si tu. Esti pe jumatate om. Chiar si vampirii iubesc o singura data, pentru ca ei sunt neschimbati. Odata ce iubirea se lipeste de inima lor rece, ramane acolo vesnic. Dar tu ai si o parte umana, asa ca e normal. In plus, ai preferat sa-mi spui adevarul. Si in ce mi-ai aratat tu, le-ai biruit amintindu-ti cat de mult ma iubesti si cat de mult te iubesc.
Mi-am simtit colturile gurii ridicandu-se involuntar. Ii intelegeam punctul de vedere.
-Multumesc, Jake. De asta te iubesc!
Acum era randul lui sa fie misterios. Poate ca misterios e gresit. Insa a lasat capul in jos, zambind usor. Una din doua. Fie imi ascundea ceva si spera sa nu aflu, fie voia sa-mi faca vreo glumita specifica lui.
- Nessie..a spus el cu capul inca plecat. Priveste in spate.