Fanfic Blog

- Leah! Seth! am strigat eu nevenindu-mi sa cred.
Seth fusese prietenul vampirilor inca de la o lupta cu nou nascutii de dinainte de nunta parintilor mei. Asa ca nu era mare mirare ca inca ne era prieten.
Insa Leah… Leah devenise prietena mea la scurt timp dupa vizita Volturilor. Era obligata sa-l aduca pe Seth in vizita, si odata s-a intamplat miracolul. Ma jucam singura, ne-am privit si am “fermecat-o”, cum spunea mama. Ei credeau ca in afara de darul meu de a-mi arata gandurile prin atingere, mai aveam si acest dar de a cuceri pe oricine.
Din acea zi, eu si Leah am devenit din ce in ce mai apropiate. Amandoua am suferit mult cand a trebuit sa plecam din Forks. In afara de ea, toate persoanele dragi erau cu mine, asa ca nu-mi imaginam durere mai mare de atat. Bineinteles, timpul si-a spus cuvantul si cea mai mare durere a fost reprezentata de acele indoieli si toate consecintele lor.
- Leah, prietena draga, ce faci aici? am intrebat-o eu.
- M-am gandit ca iti lipseste batrana ta surioara, a chicotit ea.
Era incredibil cat se schimbase Leah. Iubirea ei pentru Sam era acum ascunsa in strafundul sufletului ei si spunea ca avea o presimtire ca dragostea era nu prea departe de ea.
Din ce imi povestisera parintii mei si Jake, plus ce mai stiam si eu,Leah fusese mereu acra si dura, in mare parte din cauza lui Sam. Dar acum era o persoana dulce, zambitoare, isi permitea sa viseze, lasase garda jos fara teama de a fi ranita, caci, spunea ea, viata nu e tot timpul roz si din ea fac parte si ranile sufletului.
- Ai avut dreptate, i-am spus eu. Mi-a fost foarte dor de tine, Leah.
- Nu s-ar zice, a facut ea pe bosumflata. Nu m-ai sunat zilele astea.
- Stiu, dar am avut niste… probleme.
Devenea destul de usor sa recunosc ca aveam probleme. Brrr, sa nu devina un obicei.
- Probleme? Tu? Wow.
- Da, Leah, foarte haios.
Jacob si Seth se imbratisau, se imbranceau, radeau, povesteau, eu nu aveam de gand sa o las pe Leah pana nu-i povesteam totul, asa ca am presupus ca excursia noastra de vanatoare avea sa sufere o amanare. Sau…
- Jake, am inceput eu. Mai vii la vanatoare sau merg cu Leah ca sa puteti sa mergeti voi acasa?
- Sigur. Nu vreau sa iau parte la nicio party de vanatoare pentru fete.
L-am imbrancit usor (m-as mira sa fi simtit) si ne-am indepartat.
Nu-mi era chiar atat de sete, asa ca ne-am rezumat la doua caprioare si un elan.
Leah a revenit la forma umana si am pornit spre casa la pas.
- Renesmee Carlie Cullen, ce naiba e cu tine? a spus ea autoritara.
- Leah..simt ca-l insel pe Jacob.
Exagerasem putin, dar pana la urma in viziunea mea chiar si acele indoieli reprezentau o tradare. Numai faptul ca ma gandisem la alt baiat in afara de Jacob. Leah a facut o fata de parca ii daduse cineva cu ceva in cap.
- Nessie, tu…
- Nu, nu, nu, am oprit-o eu inainte ca mintea ei sa zboare prea departe. N-am mers prea departe. Dar… am avut niste indoieli… Am cunoscut pe cineva si… Mi-a placut cam mult si incepusem sa pun la indoiala sentimentele mele pentru Jacob.
I-am luat mana si i-am aratat toate trairile mele din ora de biologie, omitand sa-i arat chipul lui Jason ca sa inteleaga despre ce vorbeam.
N-a avut aceeasi reactie ca Jacob (ar fi fost hilar) dar a fost pe aproape. De indata ce i-am lasat mana a izbucnit in ras, in timp ce eu ma uitam la ea ca la o drogata.
- Nessie… incerca ea sa spuna printre rasete, dar nu reuseai sa deslusesti ce voia sa zicadin cauza hohotelor.
In cele din urma s-a oprit si mi-a spus zambind:
- Nessie, alea nu sunt indoieli. In mintea ta si in inima ta mereu a fost Jacob. A fost…nu stiu. Atractie. Dar in sufletul tau Jacob a biruit aceasta atractie.
Poate aveau dreptate. Si tata, si Jake, si Leah. De ce imi faceam atatea griji? Jacob era inima mea, aerul meu, viata mea. Jason era un nimic, un baiat pe care abia il cunoscusem, care intamplator era din aceeasi “specie” ca mine si arata foarte bine, dar atat. De ce ma agitasem atat pana la urma?
- Ah, Nessie, am uitat sa-ti spun adevaratul motiv pentru care am venit, a zambit Leah.
- Anume?
- Renesmee, eu nu pot sta atatd e departe de tine. M-am obisnuit cu compania ta. Si Seth duce dorul lui Jacob si al familiei Cullen. S-a atasat mult de ei. Asa ca ne mutam aici.
Soc! Unul placut, dar totusi socant. Oricum n-a durat mult caci bucuria i-a luat locul.
Am tipat si am sarit in sus ca un copil de 5 ani (si nu aveam 5 ani, din punct de vedere biologic aveam 7). Leah si Seth aici, cu mine! Prietena mea, sora mea de suflet, atat de aproape de mine,zilnic!
- Vorbesti serios? am intrebat eu ca sa ma conving ca nu visam si ca nu glumea.
- Cat se poate de serios. Vom posta drept verisorii tai, frati gemeni, care au ramas orfani si sotii Cullen i-au acceptat in familie…
- Wow. Carlisle si Esme au doar 27 de ani si deja au adoptat un intreg orfelinat.
Amandoua am ras. Uitasem cat de bine era in compania lui Leah.
Cand am ajuns acasa, inca radeam. Jake ma privea cu dragoste si puteam citi in privirea lui fericire. Niciodata nu-si imaginase ca Leah putea fi o compania placuta pentru cineva, mai ales ca ar putea fi ca o sora pentru mine.
- Nessie, putem vorbi putin? m-a luat mama deoparte.
Cred ca imi ajunsese pentru astazi. Nu mai aveam nevoie de morala. Am urcat in camera mea si ne-am asezat pe pat.
- Nessie, Edward mi-a spus de colegul tau cel nou.
- Minunat! am explodat eu. Mama,nu am nevoie sa fiu dadacita, sa stii. Mi-am dat seama ca n-a fost nimic, il iubesc pe Jacob, Jason nu e nimic si gata.
In mod normal nu i-as fi vorbit asa mamei. O iubeam la nebunie si o respectam si mai mult. Dar deja eram extenuata sa explic si sa tot explic ce se intamplase.
- Nessie, te rog, lasa-ma sa termin.
Mi-am dat ochii peste cap resemnata. Deveneam cam obraznica. Va trebui sa ma revansez cumva fata de mama pentru purtarea asta.
- Ti-am povestit despre lupta aceea cu nou-nascutii de dinainte de nunta mea cu tatal tau, a inceput ea. Ei bine, o sa te mire putin ce-ti voi spune desi tu stii o mare parte din povestea asta si vreau sa stiu ca esti suficient de puternica incat sa nu te raneasca.
- S-sigur, m-am balbait eu.
- Jacob si Edward au ramas cu mine in timp ce ceilalti se luptau. Jacob a ramas pentru a ma incalzi si a-mi sterge urma, iar pe tatal tau nu l-am lasat sa lupte din egoism si din teama de a risca sa-l pierd. A doua zi, Jacob a aflat ca eu si tatal tau ne casatoream si m-a santajat, amenintandu-ma ca avea sa se sinucida. M-am speriat si atunci…L-am sarutat. Aceea a fost cea mai mare indoiala a vietii mele.Dar tatal tau m-a inteles, m-a iertat,o iertare de care eu nu meritam sa ma bucur.
Nu eram socata din motivele normale pentru caer ar fi trebuit sa fiu, caci stiam o mare parte din povestioara asta. Eram socata pentru ca niciodata nu-mi putusem imagina toate piedicile peste care trecuse iubirea parintilor mei. Oare eu as fi fost dispusa sa trec peste asemenea piedici in iubirea mea pentru Jake? Hm, putin probabil. Eu eram lasa. Parintii mei erau amandoi oameni… Erau vampiri foarte curajosi. Dar mie imi era teama.
Uitasem ca aveam mana mea in cea a mamei, deci ea a vazut tot ce gandeam eu.
- O, Renesmee… Curajul nu inseamna sa nu-ti fie teama. Curajul inseamna sa iti fie frica, sa-ti fie si sa o invingi.Si eu stiu ca tu il iubesti pe Jacob suficient de mult pentru a trece peste asta. Am incredere in tine!
Cuvintele ei m-au linistit oarecum. Stiam ca avea incredere in mine. Mama, tata, Jacob, Leah… Toti imi spusesera ca aveau incredere in mine. Dar eu… Eu cu siguranta nu aveam incredere in mine si nu trebuia sa las garda jos.